Unitatea de bazã a structurii IgA este monomerul, alcãtuit din douã catene grele (H) cu specificitate de clasã (izotipicã) a si douã catene usoare (L) de tip l sau k.

Unitatea monomericã (l)2 sau (a-k)2 are o tendintã constantã de a produce structuri moleculare polimerice, formate din 2, 3, 4 sau 5 monomeri (10S, 13S, 15S, respectiv 17-18S), care în ser se gãsesc în concentratii descrescânde.

La microscopul electronic, molecula de IgA monomerã are aspectul literei Y. Complexele dimerice au forma a douã litere Y, asezate una în prelungirea celeilalte. Cele douã fragmente Fc formeazã un lant lung si rigid.

IgA se gãseste atât în plasma sanguinã, cât si în secretiile externe: salivarã, lacrimalã, gastricã vaginalã, intestinalã, biliarã, pancreaticã, lactatã.

Pe baza unor diferente de structurã molecularã (numãrul puntilor S-S, secventa aminoacizilor în regiunea balama) au fost descrise douã subclase de IgA: IgA1 si IgA2. Ele diferã prin 22 de aminoacizi, în primul rând datoritã deletiei a 13 aminoacizi din regiunea balama a IgA2, dar care se gãsesc la IgA1. Aceastã diferentã structuralã conferã rezistentã moleculei de IgA2 la actiunea unor proteaze bacteriene, care cliveazã specific IgA1 în regiunea balama.

IgA sericã este reprezentatã în primul rând de IgA1 (90%) si este monomerã în proportie de 80%. Catenele L si H sunt reunite prin douã punti S-S. Subclasa IgA2 reprezintã numai 10% din IgA sericã. Pe baza markerilor alotipici ai catenei H, IgA2 se subdivide în douã variante alotipice: A2m1 (la populatiile caucaziene) si A2m2 (la populatiile mongoloide-negroide)

Functiile IgA seric nu sunt bine precizate, datoritã dificultãtilor de purificare. Rolul sãu cel mai important ar fi acela de a îndepãrta cantitãtile mici de antigene, provenite din alimente sau antigenele solubile ale microorganismelor, absorbite în circulatia generalã. Eliminarea timpurie împiedicã accesul acestor antigene la celulele sistemului imunitar si stopeazã declansarea unui rãspuns imun de amploare, care ar devia fortele de apãrare a organismului, de la functia sa esentialã, aceea a protectiei antiinfectioase.

In vivo, IgA nu activeazã complementul pe calea clasicã si nu produce liza antigenelor celulare, dar moleculele agregate in vitro de IgA1 si IgA2 activeazã calea alternã. Functia opsonizantã a IgA este controversatã. IgA nu produce reactii de precipitare cu antigenele moleculare. 

IgA din secretii(sau IgA secretor) se gãseste în secretia mucoaselor (digestivã, respiratorie, urinarã), în secretia biliarã si pancreaticã. De aici derivã si denumirea sa improprie, IgA secretoare (sIgA), desi mai corectã ar fi denumirea de IgA din secretii.sIgA se gãseste în special în formã dimericã (80%), iar restul ca monomer sau alt tip de polimer. Compartimentul seric al IgA nu influenteazã semnificativ concentratia IgA din secretii si invers, IgA din secretii nu este absorbit în circulatie.

sIgA se sintetizeazã local, în structurile limfoide asociate mucoaselor: în mucoasa tractului respirator, dar mai ales cea nazalã, a tractului digestiv (în special în mucoasa antrului piloric si a intestinului subtire), în lamina propria a acinilor secretori ai glandelor salivare si mamare, în glandele lacrimale. In toate aceste structuri se gãsesc numeroase plasmocite si precursorii lor. Imunizarea oralã stimuleazã în primul rând, sinteza IgA.

Valori normale: 90 - 400mg/dl